Lucrul prestat prin intermediul platformelor, apeluri numerice, a adus, pentru raportul de muncă, nou context de situaţii factice care divergă de forma tradiţională de legătură de angajare în care munca se identifică, fizic, cu locul, persoane și informații clare cu privire la obiectul contractului de muncă, cu îndatoriri și obligații mai bine identificate
Preocuparea de cadru juridic acestei noi modalităţi de relaţie de muncă, cu scopul de a proteja prestatorul cu drepturi de muncă, s-a lipit de modelul binar care a caracterizat formarea Dreptului Muncii. Uniunea Europeană, dusă de seria de conflicte existente în ţările UE, aprovou e publicou a Diretiva (UE) 2024/2831, al Parlamentului European și al Consiliului, care a intrat în vigoare la 2 decembrie 2024 și al cărui termen, pentru transpunere pentru statele membre,va expira la 2 decembrie 2026. Directiva se aplică platformelor de muncă digitale care organizează muncă pe platforme digitale efectuată în Uniunea Europeană, indiferent de locul său de stabilire sau de legea care este în alt mod aplicabilă
Conform citării de către legislaţia comunitară, directiva urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi protecţia datelor personale la muncă pe platforme digitale prin intermediul: a) A introducerii de măsuri pentru a facilita determinarea statutului profesional corect al persoanelor care lucrează pe platforme digitale; b) Din promovarea transparenţei, din echitate, a supravegherii umane, a siguranței și a responsabilității în gestionarea algoritmică a muncii în platforme digitale; și c) Din îmbunătățirea transparenței referitoare la munca pe platforme digitale, inclusiv în situații transfrontaliere
Directiva stabileşte, încă, drepturi minime aplicabile tuturor persoanelor care lucrează în platforme digitale care au un contract de muncă sau relație de muncă sau care, pe baza unei aprecieri a faptelor, dacă poate stabili că au un contract de muncă sau relație de muncă, aşa cum sunt definiţi de lege, de convenţii colective sau de practicile în vigoare în statele membre, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție
Există, în directivei, articolul 5o, care exprimă referire de că, din punct de vedere juridic se va aplica relației contractuale între persoana și platforma digitală, prezumția de relație de angajare condiționată de dovada exercitării puterii de conducere și a controlului de către platform, respectate condiţiile practicate de legea naţională. Se va potrivi, prin urmare, platformei ilide prezumția legală, dacă are interes
Din ce s-a văzut, continuăm cu aceleași reguli anterioare în care cadrarea faptelor constitutive ale pretenției la statutul juridic depinde de elemente relevante și incontestabile pentru ca prestatorul trebuie să fie considerat angajat. spus în alte cuvinte, evoluţia tehnologică şi transformările în relaţiile de muncă demonstrează că elementele formării de legătură de angajare nu pot fi definite de legislator, dar întotdeauna vor depinde de calificarea juridică a faptelor
Cum se vede, tema prezumției subordonării întotdeauna a însoțit și va însoți discuțiile în jurul recunoașterii legăturii de angajare. Legea nu are puterea de a epuiza şi pacifica discuţia, deoarece, pare, stabilirea faptelor este încă fundamentală pentru convingerea judecătorilor că astăzi, în ceea ce privește de muncă prin intermediul unei platforme digitale, trebuie să confrunte autonomia voinţei şi buna-credinţă în relaţiile contractuale, aşa cum vine afirmând Curtea Supremă Federal
