Așa cum era de așteptat, episodul trist care a culminat cu moartea adolescentei Vitória Regina, de 17 ani, în Cajamar-SP, a dominat știrile cu multe rafinamente de senzaționalism, ceea ce, inevitabil, a deschis spații pentru diverse – și iresponsabili – speculații despre suspecți, motivațiile și modul în care a avut loc crima. Aceasta, de sine stătător, ne aduce deja reflecții importante despre educația media. Însă, vreau să subliniez un alt aspect al acestei discuții extinse, care se leagă de ipoteza cea mai plauzibilă deocamdată, conform autorităților care investighează cazul: că Vitória ar fi fost victima unuistalker(un „persecutor obsesiv”, pentru a folosi o definiție mai directă, carează în mod normal informații despre țintele sale prin intermediul internetului.
În primul rând, este clar că victima, în acest și în alte cazuri, este doar o victimă, neavând nicio vină pentru ceea ce i s-a întâmplat. Victoria nu are nicio responsabilitate pentru „a posta prea mult” sau ceva de genul ăsta. Între timp, modul în care presupusul autor al crimei afirmă că a acționat și avea informații despre locații, trajete și orele ne aduc un avertisment cu privire la modul în care împărtășim informații sensibile despre viața noastră de zi cu zi pe rețelele sociale.
În primul rând, trebuie să separăm motivele care ne determină să folosim platforme precum Facebook, X și Instagram. Ca 'oameni obișnuiți' în aceste medii – adică, cele care nu sunt influenceri digitali, creatoare de conținut pentru internet, artisti sau ceilalți care își folosesc profilurile ca formă de promovare a unei lucrări – sunt acolo pentru a se conecta cu prietenii lor. Este clar, este posibil și foarte comun să ne facem prieteni prin intermediul virtual, dar trebuie verificat dacă acea persoană este reală și de încredere. În acest punct, a avea prieteni sau cunoștințe comune este esențial. Căutările cu numele persoanei ne ajută de asemenea să identificăm veridicitatea unui anumit profil, fie pentru a verifica autenticitatea fotografiilor și chiar pentru a lua cunoștință despre situații anterioare pe care acea persoană, fiind real, a fost implicată.
Nu este vorba de a trăi un CSI, investigând totul și pe toți, dar trebuie să avem grijă. Din păcate, cantitatea de crime comise cu ajutorul sau integral pe internet este vastă, fiind cele mai comune fraude financiare.
Pe de altă parte, nu trebuie să facem din viețile noastre un Big Brother, în care împărtășim tot ce facem, unde suntem sau sentimentele noastre în timp real. O fotografie la școală sau acasă, nu trebuie să vină însoțită de locația acelui loc anume. Te afliți într-un restaurant care este ușor de identificat într-o fotografie, cel mai prudent este să publici o anumită postare într-un alt moment.
În cazul Victoriei Regina, expertiza efectuată pe telefonul mobil al principalului suspect, Maicol Sales dos Santos, a arătat că el o urmărea pe tânără din 2024 și avea un mare arhivă de fotografii cu adolescenta salvate în aparatul său. Aparentemente, motivația a fost un fel de răzbunare din cauza unei obsesii necorespunzătoare. Maicol este rezident în aceeași regiune cu victima, ceea ce întărește că crima ar fi putut avea loc în alte circumstanțe, indiferent de ceea ce tânăra împărtășea pe profilul ei personal. Însă, este imposibil să nu ne gândim la aspectul facilitator pe care supraexpunerea îl poate oferi în acest tip de situație. De exemplu, a afla ora la care cineva pleacă de la muncă spre casa sa.
Educația media este foarte necesară, prin urmare, pentru a ne proteja și, de asemenea, a proteja alte persoane. Rețelele sociale sunt utile, și momentele frumoase trebuie împărtășite. Conquistele, mici sau mari, trebuie să fie celebrate. Exemplul bun trebuie, întotdeauna, a fi transmis mai departe. De preferință, cu cei în care avem cu adevărat încredere și pe care îi cunoaștem. Spre deosebire de ceea ce a devenit un loc comun pentru mulți oameni, internetul nu este un loc perfect.
